Atat procesul terapeutic personal, cat si cel a devenirii mele ca psihoterapeut m-au invatat in primul rand ca impreuna este intotdeauna mai usor, ca e uman si firesc uneori sa avem nevoie de ajutor, ca in aceasta calatorie numita viata putem invata sa lasam in urma tiparele disfunctionale cu care am plecat de acasa si construi altele noi, in acord cu sinele nostru, ca schimbarea necesita timp, rabdare, compasiune fata de propria persoana, ca oricat de jos am fi, exista intotdeauna luminita de la capatul tunelului, ca oricat de singuri sau negri ne-am simti, exista mereu cineva disponibil sa ne tina de mana o vreme si care poate vedea lumina din noi.

Chemarea catre domenul psihologiei si al psihoterapiei am simtit-o inca din anii de liceu, cand incepusem sa imi pun tot felul de intrebari despre viata si moarte, despre oameni si sufletele lor, despre mintea umana si granitele ei, crescand cu aceasta convingere interioara ca, de vreme ce traim intr-un univers nelimitat si viata trebuie ca poate fi mai mult decat ceea ce pare a fi intr-un anumit moment al existentei noastre. Asa a inceput calatoria mea de auto-descoperire, de crestere si transformare, calatorie de care ma bucur in fiecare zi si despre care stiu ca va dura atat cat eu voi fi.

Cum nici un dar nu este mai bine folosit decat atunci cand il impartasesti cu cei din jurul tau, am decis sa fiu alaturi celor care doresc sa inceapa sau sa continue aceasta calatorie a Sinelui, celor care au nevoie, pentru o vreme, de cineva care sa le oglindeasca lumina interioara, sau care sa-i tina de mana pe timp de furtuna, care sa le ghideze pasii cand se simt rataciti, sau care pur si simplu sa fie acolo, in ascultare si continere a ceea ce ei au nevoie.